Un învăţăcel care tremură după note, în loc să zidească ceva.
“- Cea mai mare problemă a tinerilor români este dezorientarea. Nu ştiu încotro s-o apuce. N-au tărie, sunt ca florile care nu se prind. Acest fapt se datorează mai întâi de toate politicii mondiale de handicapatizare a tinereţii.
În Imperiul Roman, tânărul era matur la 21 de ani şi, prin urmare, apt pentru a sluji cetatea. Acum, tânărul învaţă până la 35, 40 de ani, când îşi ia doctoratele şi termină cu bursele în străinătate, adică e un învăţăcel care tremură după note, în loc să zidească ceva. Între timp, face toate păcatele posibile şi-şi pierde credinţa în dragoste.
Când îşi dă seama că nu mai este tânăr şi că nu a împlinit nimic vrednic în viaţă, vrea să întemeieze o familie, dar e nemulţumit de alegerile ce-i stau la îndemână, pentru că are de ales dintr-o lume ca el. Şi aşa, viaţa se transformă într-un nesfârşit cerc al lui “ce să fac?“.
Numai iubirea ne poate scoate din această încurcătură, iubirea care este jertfă şi iertare. Căci „A iubi înseamnă a ierta” – cum este şi titlul unei cărţi pe care am scris-o”.
Savatie Bastovoi
