My mind is my shelter

Felicia

Nu se trăiește după regulă. Ci după sens

1393924_10151765385999646_1643723773_n„Problema e că nu-i destul să trăiești după regulă. E drept, izbutești (uneori la mustață, la limită, dar, în mare, izbutești). Plătești impozitul la zi, achiți facturile la termen. Nu ieși niciodată fără act de identitate (sau fără micul portvizit special pentru carduri!…). Cu toate astea, prieteni nu ai.

Regula este complexă, multiformă. Pe lângă orele de muncă, mai sunt cumpărăturile pe care trebuie să le faci, bancomatele de la care trebuie să scoți bani (și unde, prea adesea, trebuie să aștepți). Sunt, mai ales, diferitele plăți care trebuie făcute către organismele ce-ți administrează diferitele aspecte ale vieții. Colac peste pupăză, te poți îmbolnăvi, asta înseamnă alte cheltuieli și noi formalități.
Și totuși, îți rămâne timp liber. Ce să faci? cum să-l folosești? Să te consacri ajutorării semenilor? În fond, semenii nu te interesează absolut deloc. Să asculți muzică? Era o soluție, dar, cu trecerea anilor, trebuie să recunoști că muzica te mișcă din ce în ce mai puțin.
Bricolajul, în sensul cel mai larg, poate oferi o soluție. În realitate, nimic nu poate împiedica, din ce în ce mai des, revenirea acelor momente când singurătatea absolută, senzația de vid universal, presentimentul că viața ta se apropie de un dezastru dureros și definitiv se reunesc spre a te cufunda într-o reală suferință.
Cu toate astea, nu-ți vine încă să mori.

(…)

Nu-mi propun să vă încânt cu finețuri psihologice (…). De altfel, nu prea frecventez ființele umane. Ca să-mi ating scopul – mult mai filozofic – pe care mi-l propun, va trebui, din contră, să suprim o mulțime de lucruri. Să simplific. Să lichidez, unul câte unul, o groază de detalii. Voi fi ajutat să o fac, de altfel, de simplul joc al evoluției istorice. Sub ochii noștri, lumea se uniformizează; mijoacele de telecomunicație progresează; în apartamentele noastre apar noi și noi aparate; puțin câte puțin, relațiile umane devin imposibile, ceea ce reduce și mai mult suma de anecdote din care se compune o viață. Și, puțin câte puțin, apare chipul morții, în toată splendoarea lui. Mileniul trei semne bune are.”

Extinderea domeniului luptei – Michel Houellebecq

Advertisements

Information

This entry was posted on 18/01/2014 by in Books.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: