My mind is my shelter

Felicia

Marea, dimineața

1795607_10151991046754646_359026173_n „Suntem invizibili pentru oameni, nu și pentru Dumnezeu. Se mutau dintr-un loc în altul cu acest sentiment în suflet.”

„Nu e un oraș adevărat, ci o adunătură de vieți.”

„Farid e îndrăgostit de mama lui, de brațele ei care fac vânt ca niște frunze de palmier (…), iar inima îi crește atât de mult că trebuie s-o țină strâns cu amândouă mâinile, ca să nu cadă la pământ, în ligheanul de metal pentru apă de ploaie, ruginit și tot timpul uscat.”

„Gazela și copilul sunt deja prieteni. Amândoi trebuie să se obișnuiacă să aibă încredere. Aparțin aceluiași deșert, dar unor rase diferite.”

E foarte supărat din pricina tuturor jeepurilor care distrug deșertul, îl mută cu roțile lor.”

„Dumnezeu i-a făcut să se rătăcească ca să-și întâlnească destinul.”

„Șiruri care traversează dunele. S-au întors la destinul lor: să se orienteze în neant.”

„A văzut camionetele cu mitraliere, aruncătoarele de grenade, fețele murdare și exaltate, steagurile verzi legate în jurul capului. Au omorât până și animalele, ca să-i sperie. În ziua aceea, din fericire, gazela nu era acolo. Se apropia doar când era liniște.”

„Orice lucru aflat în deșert aparține deșertului și are un sens, pentru că va putea fi refolosit pentru un alt scop, pentru o altă viață.”

„În deșert Dumnezeu înseamnă apă și umbră.”

„Se întâlniseră niște săraci cu alți săraci. Aveau pe frunte aceleași riduri de pământ și trudă.”

„Animalele nu se tem atât de mult că vor muri.”

„Trebuie să găsești un loc în tine, în jurul tău. Un loc care să ți se potrivească. Care să-ți semene, cel puțin în parte.”

„Nimeni nu e interesat de ce face. Un comportament care călătorește de la un trup la altul. Tentative de viață. Să repeți cât mai bine ceea ce știi să faci. Să-ți eliberezi emoțiile ca pe o grindină puternică, ca și cum n-ar fi ale tale. Tu pur și simplu le încerci.”

„Cu toții aleargă fără țintă (…) să culeagă informații care se schimbă în fiecare zi.”

„Există ceva în locul în care te naști. Nu toată lumea o știe. Doar cine e smuls cu forța de acolo o știe.”

„Nu există figuri umane în acea viață nouă. Doar forme urlătoare și vulgare, care n-au nevoie de ei. Acum ei sunt cei săraci, alungați din casele lor. Au aceeași ochi neîncrezători ai celor care s-au rătăcit. Își ridică privirea doar pentru a căuta confirmarea propriei existențe în alte corpuri umane care trtec pe stradă. (…) Aceea a fost adevărata condamnare: singurătatea morală.”

„Nu reușeau să scape de sentimentul de rătăcire, de minoritate. Oamenii lipsiți de ei înșiși își perd granițele.”

„Zadarnice devin cuvintele repetate de prea multe ori.”

”Istoria omului e istoria foamei sale. A unor flămânzi care se mută dintr-un loc în altul. E foamea săracilor, a coloniștilor, a refugiaților. E foamea nesățioasă a celor puternici.”

Margaret Mazzantini – Marea, dimineața – Polirom
Citește mai mult

Advertisements

Information

This entry was posted on 01/03/2014 by in Art, Books, Inspiring views.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: