My mind is my shelter

Felicia

Cartea intrebarilor

 Cartea intrebarilor“Vă place răul?”

“Telefoanele noastre – fără fir
Gătitul – fără foc
Mâncarea – fără grăsime
Dulciurile – fără zahăr
Munca – fără efort
Relațiile – fără rod
Atitudinile – fără delicatețe
Sentimentele – fără inimă
Politica – fără rușine
Educația – fără valori
Greșelile – fără număr
Argumentele – fără temei
Nevoile – fără sfârșit
Situația – fără speranță”

“Progresul din lumea noastră se definește prin ‘fără’, prin ceva în minus, printr-o eliminare. Cu cât adunăm mai multe minusuri, cu atât ne putem socoti mai „branșați”, mai „la zi”.
Într-adevăr, există la nivel individual sau social o dietă afectivă – sentimente fără inimă (așa cum se mănâncă și dulciuri fără zahăr). Din listă lipsește, însă, ceva mult mai grav, cred, și care ține de dieta etică. La colecția de minusuri a secolului aș adăuga ceva: fără bine. (…) Binele e aproape eliminat din viețile noastre sau, în orice caz, e marginalizat cu totul. Bucuria cea mare o oferă în zilele noastre răul, subliniat cu linii groase, ca să sară-n ochi.”

“Suntem educați estetic să murim de dragul răului, să insistăm îndelung pe personajele negative. (…) Personajele ‘rele’ ies mai usor ‘bine’. Personajele pozitive reușite nu sunt la îndemână, e nevoie de mult mai multă artă, răbdare și credință într-un bine care depășește omul, ca să-ți poată rămâne în memorie.”

“Ceea ce observ eu în tendințele lumii de azi (și ale lumii cărților de azi) e ascunderea sub covor a binelui, ca pe o murdărie. Există nenumărate scuze ale celor care au devenit impermeabili la bine: să fie informați, să fie pregătiți, să fie realiști. Toate astea sunt valabile câtă vreme a fi informat despre rău nu înseamnă și a nu mai avea deloc informații despre bine, iar a fi realist cu răul nu înseamnă și a exclude realismul binelui. Sunt alții care spun că a judeca în termeni de rău și bine este schematic, naiv, că nu există rău și bine, că totul este amestecat și cenușiu. De ce, atunci, continuă în lume miza pe rău? De ce când vorbești despre rău, și numai despre el, ești socotit profund (iar oamenii dau din cap gânditori, admirându-ți inteligența), dar când vorbești despre bine vs. rău ești socotit naiv? Oamenii care văd răul și-l arată cu degetul trebuie să fie în același timp oameni capabili să vadă binele și să-l arate cu degetul. Cei care critică cu glas puternic sunt credibili doar când au și o altă voce, la fel de puternică, și anume pe aceea a admirației, a entuziasmului. Când te lupți cu demonii, trebuie să te poți lăsa locuit de zei. Dar asemenea oameni sunt rari.”

“Scena publică a secolului 21 este condusă de un regizor care dă rolul principal răului, îl onorează, îl pune sub conul de lumină al reflectoarelor, în timp ce binele face figurație, nu i se dă cuvântul, nu ajunge la replică. În piesa lumii de azi, binele duce tava. Și, firește, nu apare pe afiș.”

„O să risc o previziune estetică: nu mai departe decât peste una-două generații, plictisiți de atâta violență, răutate, mizerie, pornografie, înjurături și murdărie exhibate, oamenii vor redescoperi valorile pozitive și le vor acorda întâietate”.

Ioana Pârvulescu – Cartea întrebărilor

Advertisements

Information

This entry was posted on 02/04/2014 by in Books, Inspiring views.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: