My mind is my shelter

Felicia

Zaraza

coperta1“Of, dragule meu… Of, dragul meu, cât îmi eşti de naiv… Te-au iubit, zici… Te du, atunci. Te du, hai! Hai cu tine la Răcaru, şi bucură-te de chioteli şi zarvă ieftină, căci să ţii minte, Cristian dragule! Să ţii minte căci mi-eşti ca un fiu, să ţii minte de la mine şi să te ferească Domnul de ziua aia blestemată când îmi vei da dreptate, oamenii care aplaudă uşor la fel de uşor te vor huidui şi te vor uita. Aia nu e lume care să iubească, Cristian! Mâine un alt tânăr, cu o voce mai bună sau mai rea poate, dar cu pieptul mai vântos şi sprâncele mai arcuite şi mai bărbătoase, va crede acelaşi lucru, după ce îţi va lua locul. Peste el, vor veni alţii. Şi altele. Căci în lumea aia nu talentul egalează mărimea busturilor savuroase, a şoldurilor rotunde şi a picioarelor catifelate. Nici măcar moaca ta franţuză de amorez! Tu crezi că pentru vocea ta caldă te-au aplaudat aseară? Te-au iubit?! Te-au iubit, tu te auzi? Eşti un credul. Eşti prea tânăr să te arunci în nopţile acestui oraş care te vor înghiţi şi te vor lăsa într-o dimineaţă de izbelişte, mai sărac şi mai gol decât le-ai găsit.”

“”Căci viaţa nu are niciun discernământ, domnişorule Cristian, noi stabilim ce e bine şi ce e rău şi facem pe justiţiarii. Însă viaţa, ea, pură, nu poate decât să fie şi nimic mai mult. Nu cere dreptate vieţii, în faţa ei nu avem nume şi nu contează cine suntem. Oricâţi bani am avea, oricâte lucruri minunate sau groaznice am fi făcut. Viaţa goală, fără niciun sens, până ne naştem în ea şi îi dăm noi unul, cu visurile şi planurile noastre grozave. Asta rămâne, domnişorule Cristian, fiecare dintre noi pune în această lume o fărâmă. Fiecare cât poate sau cât vrea. Unul mătură strada, altul inventează într-un garaj, după luni de muncă şi chin, un motor nou. Altul compune un cântec, altul o poezie, şi toate astea adunate fac ca ziua de mâine să fie altfel. Nicidecum la fel ca cea anterioară. Ah, dar nu-i frumoasă această călătorie? În care poţi fi cine vrei şi când vrei? Şi să-ţi împlineşti orice vis, ca Ionel? Această lume, iată, în care te poţi îndrăgosti şi în care la fel de bine suferi ca un câine după un om pe care n-ai să-l mai revezi niciodată? Oamenii mor, domnişorule Cristian, dar viaţa merge înainte. Şi nu oricum, ci numai după cum o modelăm noi, cu existenţele noastre mărunte, dar extraordinare. Sigur că vom fi daţi uitării, sigur că din noi nu va rămâne decât o cruce, dar fiecare cruce la care ne uităm înapoi a făcut ca această aventură de a trăi să fie mai bună, mai minunată.”

Zaraza – Andrei Ruse

De ce s-a ingropat in uitare Cristian Vasile

_______________________________________________

“De ce nu este publicul interesat de lectură, iar am mai tot spus-o şi nu-mi place să mă repet: totul pleacă de la educaţie (şi învăţământ), interesul slab pentru cultură al oamenilor apoi datorită unui context social – financiar care mai mult te obligă să supravieţuieşti, decât să trăieşti. Dacă cineva ar vrea să schimbe ceva din toate aceastea, ar trebui implementat un proiect pe termen lung spre foarte lung, ori absolut nimeni în ţara asta, fie că vorbim de stat, fie că vorbim de privat, nu lucrează cu astfel de concepte. Soluţii şi programe pot fi multe, degeaba însă, suntem la nivelul în care ne scuipăm oamenii de cultură pe stradă. Atenţia, da? Mai spun o dată: Suntem la nivelul (social-cultural) în care ne scuipăm oamenii de cultură pe stradă.

Vrei o primă soluţie directă? Dragă Ponta, doctorule care eşti, reduce TVA-ul la cărţi româneşti la zero, că nu de-aici se umflă guşile baronilor matale, scade impozitele scriitorilor, facilitează printr-un program complex reduceri la carte (în special românească) pentru oamenii din domeniul culturii şi educaţiei (profesori / studenţi şi elevi / librari etc.), măcar la e-book-uri, că-s mai ieftine. Vorbeşte, în timp ce te plimbi cu bărcuţă trasă de jandarmi, cu ministrul educaţiei, să creeze un program de învăţământ care să apropie tinerii de literatura oricum mai potrivită pentru ei, cea contemporană, şi mai lasă-ne cu programa comunistă mixată haotic cu abilităţile de comunicare (mă refer la orele de astăzi de limba şi literatura română). Creează burse pentru artişti şi programe de schimb de experienţă cu instituţii din afară.”

Andrei Ruse

Nu mi-am propus sa spulber niciun mit – filme-carti.ro

Advertisements

Information

This entry was posted on 08/05/2014 by in Books, Inspiring views.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: