My mind is my shelter

Felicia

Cel mai mic sarut pomenit vreodata

Cel-mai-mic-sarut-pomenit-vreodata-Mathias-Malzieu-coperta-editie-franceza“Schimbaserăm cel mai mic sărut pomenit vreodată și ea se făcuse nevăzută pe dată, categorică precum o pană de curent” (p. 10).

”Prima oară când m-a sărutat un băiat, am rămas invizibilă trei minute înainte de a reapărea. Se întâmpla în curtea școlii, sub un platan, iar băiatul care tocmai mă sărutase închizind ochii se tot învârtea în jurul arborelui să mă găsească. De fiecare dată când buzele noastre se atingeau, chiar foarte ușor, eu dispăream. Am încercat cu un alt băiat, sub un alt platan. La fel. Pe măsură ce am crescut, fenomenul s-a accentuat. Apoi m-am îndrăgostit. Cu cât iubeam, cu atât dispăream mai mult. Până când m-am pomenit îndrăgostită nebunește și invizibilă încontinuu” (p. 44).

”Era deopotrivă înspăimântător și liniștitor să ai de-a face cu cineva distrus de dragoste într-un mod atât de extraordinar. Un monstru de melancolie care se sperie până la a-și accepta condiția de fată invizibilă” (p. 47).

”Am vrut să cred că nu ești decât un plasture-de-dragoste, dar, când ai început să te dezlipești de mine, m-a durut mai tare decât dacă pielea mea mi-ar fi fost smulsă cu o furculiță pentru melci” (p. 49).

”Să fii non-sărutat de o fată invizibilă și s-o simți totuși că dispare e culmea singurătății sau pe-aproape” (p. 53).

”Jumătate-oameni, jumătate-termometre cu mercur febril, ne uitam amândoi oriunde în altă parte, numai unul în ochii celuilalt nu. Privirea ei era ațintită spre casa de marcat, a mea, spre raionul de homeopatie” (p. 63).

”Să faci dragoste cu o fată invizibilă seamănă cu o ședință de spiritism erotic. La început, te prefaci a crede, ca să fie incitant, iar la sfârșit pretinzi că n-ai crezut, ca să te liniștești. (Căci este înfricoșător de voluptos.) Imiți gesturile de dragoste, te vezi făcându-le. Descoperi bucuriile răsuflării și ale atingerii, de parcă ai avea un nou instrument muzical viu. Nu știi prea bine să cânți la el, dar există farmecul noutății…” (p. 77).

”Purta un sac de 150 de kilograme de îndoieli pe umeri. Nu știu care dintre noi îl purta pe cel mai greu” (p. 88).

”Inima mea și creierul meu trebuiau să downloadeze noi softuri emoționale ca să pot decripta aceste informații” (p. 104).

”Pentru aniversarea ei, am meșterit o antologie cu toate micile poeme. O carte adevărată, făcută de mână, mai solidă decât caietul sau foile volante pe care îi scrisesem ultimele texte. Am decupat și am lipit mici afișe pe hârtie frumoasă, roșie, potrivită cu nuanța care-i colora chipul uneori, când timiditatea-i extremă ieșea la suprafață. Numele ei era imprimat pe copertă. Exemplar unic” (p. 115).

Mathias Malzieu – Cel mai mic sarut pomenit vreodata

Advertisements

Information

This entry was posted on 03/07/2014 by in Books.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: