My mind is my shelter

Felicia

Drumul către sine trece prin solitudine

Camil Ressu

“Singurătatea e materia primă a reflexivității și a construcției de sine. „Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate.” Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți pierde chipul, prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar când nu-și mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul și cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său.

Răgazul e valorificarea intensă a non-activității. E înlocuirea eficienței prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respirația lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului până la experiența totodată subtilă și simplă a vidului, răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică, pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar.”

Andrei Pleșu Despre frumusețea uitată a vieții

Advertisements

Information

This entry was posted on 16/07/2014 by in Books, Inspiring views.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: