My mind is my shelter

Felicia

Fiecare are albastrul lui.

look-withinPerturbările sunt stimuli pentru creație. Chiar dacă nu suntem în concordanță, este important să vedem ce îi preocupă pe ceilalți, să le vedem valorile. Această luare-aminte ne face pe fiecare dintre noi să avansăm, să ne privim altfel. Se întâmplă să-mi spun că ceva n-o să-mi placă și să mă duc cu idei preconcepute, dar să găsesc lucruri absolut minunate și să-mi zic: „Da. Nu m-am gândit la asta“. Poate să fie un punct de vedere perfect valabil.

Tot ce-am văzut trebuia văzut, pentru că spectacolele propun puncte de vedere care trebuie adoptate imediat de o parte din public și refuzate de alții, care se ridică și pleacă. Este și aceasta o formă de educație socială. Și, repet, toate trebuie văzute, în ciuda oboselii fizice și intelectuale din timpul festivalului, căci ești solicitat de un artist… În ultimul timp mă interesează și de ce un anumit regizor este atras de un anumit subiect, de ce-l dorește? Oare publicul este pregătit să primească acel subiect? Uneori sunt abordate teme violente, în legătură cu relații sociale și de limită, sunt atât de violente, încât ne aduc aminte de miturile grecești, romane sau asiatice, de Biblie, de cazuri-limită. Și asta mi se pare foarte interesant. Mă interesează perfecțiunea și până unde poate duce un artist expresia lui în tot ceea ce înseamnă mișcare, vorbă, decor, lumini.

Am toată admirația pentru artiștii care nu sunt cinici, ci duc romantismul până la ultimele consecințe, fără teama de a-și expune iubirea, durerea, de a plânge, de a râde. Lipsa de cinism dintr-un spectacol este de luat aminte.

Mai ales pentru publicul românesc și pentru concepția românească despre viață – derâderea poate fi reconsiderată, luatul peste picior repus în cauză. Este el necesar sau nu? Oare luatul peste picior ne face întotdeauna să avansăm, să fim altfel? Nu sunt convins.

Mi se pare că eșantioanele de expresie artistică în care sentimentul este prezent în fiecare gest și în fiecare vorbă sunt importante pentru noi, cei din România. Noi, cei educați în România, dar care acum trăim în altă parte, am dat peste un alt cinism, în Franța, Germania, Italia, Spania sau în altă parte. Întoarcerea la valori și subiecte interesante – a se vedea incestul, pedofilia, rolul și responsabilitatea fiecăruia în raport cu dragostea și respectul – este un subiect foarte interesant. De altfel, la asta servește arta, la asta servește un festival: la a vedea concentrat ceea ce se întâmplă în lume.

Alergăm toți după lucruri foarte frumoase, dar ce-am face dacă am ajunge la perfecțiune? Ne-am plictisi.

Parodia și ceea ce numesc spectacolul studențesc de nonșalanță, pe care la 18, 19, 20, 21 de ani o numesc mare calitate, dar, pe care, dacă și-au păstrat-o și la 60 de ani, uneori devine defect, pentru că înseamnă, de fapt, întârziere, imposibilitatea unei maturizări, și nu păstrare a unei tinereți. Iar umorul făcut cu maturitate este mult mai interesant decât umorul venind dinainte de maturitate.

vasile-sirli-659734lDin fericire, atunci când greșim nu facem rău, avem dreptul la greșeală.
Dacă am fi complexați de frica greșelii, am fi atât de timorați, încât nu am mai avansa, nu am mai îndrăzni să facem absolut nimic. Dreptul la greșeală este un drept fundamental pentru un artist. Toți au dreptul la greșeală și acesta este motorul reușitei și al evoluției.

Ceea ce încerc eu să fac este să trăiesc mulțumită muzicii și ce încerc să fac când lucrez cu cineva este să-i înțeleg punctul de vedere și să văd până unde ajunge sensul nuanței. Roșu înseamnă altceva pentru fiecare, iar, dacă spun „albastru”, fiecare are albastrul lui.

Vasili Șirli – Yorick

Advertisements

Information

This entry was posted on 12/08/2014 by in Art, Inspiring views, Spirituality and tagged , , , , , , .
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: