My mind is my shelter

Felicia

Yehudi Menuhin – “Comportamentul nostru depinde de un singur lucru: sa ne putem trezi dimineata cu putina speranta”

Yehudi_Menuhin_43

Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.

Primejdia renasterii religioase [a secolului XXI] rezida in fundamentalismul care diferentizaza fiecare dintre marile religii. In schimb, speranta este de partea a ceea ce pot distila religiile. Este important ca ele sa poata intra in armonie cu ceea ce stim noi despre lumea actuala. Este ridicol sa credem ca Dumnezeu a lucrat sase zile si s-a odihnit in a saptea zi. Sustin ca Dumnezeu este inca la lucru si ca noi facem parte din lucrarea sa. Apartinem cu totii acestui univers. Suntem cu totii locuiti de un sens al infinitului si al vesniciei. Este marca noastra, a tuturor. Traim vieti scurte, dar ele se inscriu intr-o indelungata continuitate. Suntem locuiti de infinit, de creatie, de acolo ne vine nevoia de a crea, dar si o alta nevoie care ne bantuie, aceea de a pregati viitorul. Pe aceasta baza nu e imposibila reconcilierea anumitor religii, cel putin a celor animiste. Respectul fata de arbore, fata de toate esentele pe care ni le ofera natura, ar fi suficient pentru a exercita un efect considerabil asupra industriei celulozei si hartiei.

Notiunea esentiala de compasiune, prezenta in traditii foarte diferite, ar putea unii religiile.

Este, de asemenea, necesara, canalizarea unor energii funciarmente agresive ale fiintei omenesti.  Mai degraba decat sa exploatam aceste energii, ar fi vorba despre a le reorienta diferit, catre anumite domenii de expresie, anumite aventuri, precum aventura spatiala, explorarea oceanica sau geologica. Aceste energii se pot exprima intr-o mie de feluri. Cred ca indivizii trebuie educati impotriva inclinatiei lor naturale, pentru a putea discerne intre persoana buna si cea rea dinlauntru lor, fapt fara legatura cu stiinta de carte. Aceasta nu tine de cunoastere sau de ignoranta, ci de capacitatea de a te deschide catre doua idei opuse in acelasi timp. Fanaticul, fundamentalismul, nu stie sa alimenteze decat o idee, crezand ca exista o singura cale dreapta, a sa. (…) Printre acesti oameni, unii, mai monstruosi, isi fac mai multe calcule, servindu-se de aceste sentimente pentru a-si exercita controlul asupra poporului, pentru a trimite oamenii la moarte, facandu-i sa creada ca vor merge drept in cer. Acestia sunt cei mai nocivi. Indivizii buni sunt cei capabili sa spune “iata ce cred eu” aratandu-se, in acelasi timp, deschisi si altor idei. Cel mai important, la acesti indivizi buni, fapt care-i diferentiaza de fiintele malefice, este sa stie si ca nu sunt feriti de acea parte malefica. In schimb, indivizii malefici sunt cu atat mai mosntruosi cu cat se cred mai buni.

Cum se poate conserva o identitate culturala, religioasa, spirituala in fata efectelor acestei liberalizari economice?

Constatam deja pretul platit de oameni pentru aceasta evolutie. Vor exista revolte. (…) Ideea ca doar o economie bogata ar putea supravietui si ar avea dreptul la a supravietui are consecinte incalculabile. (…) As prefera sa vad ca sectoare largi ale economiilor noastre se bazeaza pe servicii voluntare sau benevole. Mi-ar placea sa vad ca inceteaza orice discriminare fata de someri. (…) Mi-ar placea ca oamenii sa aiba dreptul sa-si aleaga sectorul de activitate, sa aiba dreptul sa refuze sa intre in domeniul financiar, in cel al constructiilor sau in cel comercial, pentru a alege domenii de activitate in care nu se urmareste realizarea de profit si ca aceasta alegere sa nu-i faca inferiori celorlalti. (…) Atunci am fi departe de la avea atatea milioane de someri.

Materialismul poate fi un pericol. Pune banul relatiile in primejdie? Dar impulsul solidaritatii umane?

Lipsa banilor ii umple pe oameni de pizma, deoarece cred ca banii le vor indeplini dorintele. Banii permit rezolvarea anumitor dificultati, dar nu aduc fericirea. Indivizii cu bani, dar care raman nesatisfacuti, se sinucid mult mai mult. Banul nu poate cumpara adevaratele valori ale vietii. Aceste valori nu se pot dobandi decat daruind si facand schimb. Oamenii sunt crescuti in suferinta, in suferinta pizmei, a razbunarii si a urii. Ma socotesc foarte fericit ca am putut creste departe de aceste sentimente.

Yehudi-Menuhin-enfant

Ca muzician, ca artist, in ce consta sensul vietii dvs?

Sensul vietii consta in bucurie. Bucuria mea consta in analiza unei opere si in inchipuirea modului in care mi-ar facea placere sa o ascult. Sensul vietii consta in transformarea nevoilor noastre celor mai presante in arta, fie ca este vorba de arta de a trai, de arta de a te hrani etc. In alti termeni, totul incepe cu un material brut, pe care il rafinam putin cate putin. Aici e tot sensul. Mai este si faptul de a invata, de a intelege, de a darui si de a ajuta necontenit mai mult. In lipsa acestora sensul ultim si absolut al vietii ne va scapa. Nu vom sti niciodata exact ce se petrece dupa moarte. Stim doar ca, daca ne-am nascut, vom si muri.

Deci moartea da sens si intensitate vietii?

Desigur. Dar cred ca problema fiintelor vii, in epoca actuala, este ca nu gandesc asa. Sunt atat de private de orice, incat nu cauta si nu asteapta decat gratificarea instantanee. Cand vorbesc de bucurie, asta inseamna si sa te multumesti cu ce ai.

Care sunt fortele ce lucreaza in istorie, fortele evolutiei omenesti?

Ele se reduc, in prezent, la fortele economice, care se asociaza, din nefericire, cu controlul, cu autoritatea, cu dominarea, cu puterea militara si cu o forma de intelepciune conventionala care considera ca democratia, capitalismul, libertatea si placerea fac parte din acelasi cos de valori – daca suntem in masura sa obtinem vreuna, celelalte vor da si ele navala. Evident, nu e adevarat.Trebuie sa ne largim si sa ne amplificam explicarea a ceea ce constituie cu adevarat fiinta si existenta noastra. De exemplu, refuz sa cred ca toata bunastarea noastra si toata marja noastra de manevra depind de o crestere de doi sau trei la suta. Daca aceasta cifra scade sub zero inseamna ca trebuie sa devenim barbari, gata sa ne omoram intre noi? In realitate, comportamentul nostru depinde de un singur lucru: sa ne putem trezi dimineata cu putina speranta. Aceasta speranta trebuie sa emane, in acelasi timp, de la societate si dinlauntrul sinelui. Avem nevoie de a finaliza fiecare zi cu sentimentul de a fi realizat ceva, un mic progres. Or, aceasta depinde de individ si de mediul sau. Fara de care acest progres si aceasta speranta ar impune altora sa traiasca intr-o situatie groaznica.

Conceptul despre supravietuirea celor mai apti mai pastreaza azi un sens? Este el periculos?

In lumea lui Darwin, cel mai apt era capabil sa supravietuiasca intr-un mediu dat adaptandu-se.  Astazi, mediul dat este unul artificial si, prin urmare, cel mai apt este si cel mai siret. In America sau altundeva, cel mai apt este, in egala masura, cel mai necinstit si cel mai corupt. In plan genetic, este dificil sa demonstram ca progenitura sa va mosteni minunatele sale daruri. Dimpotriva, aceatsa progenitura va fi, poate, cultivata si foarte diferita, daca i se ofera ocazia. Trecutul da pe dinafara de evolutii de acest gen. Aristocratia furnizeaza un exemplu. Cavalerii aveau o anumita alura, erau gata sa se sarcifice in numele elegantei si a frumusetii. (…) Astazi, singurele exemple care ni se propun sunt traficantii de arme si de droguri.

yehudi

Care sunt radacinile raului in istorie?

Raul veritabil este consecinta celor mai brutale si mai crude prejudecati si a auto-justificarii lor. Se exercita raul pentru consolidarea puterii, a confortului, a securitatii si pentru a folosi capacitatea omului de a pasi pe calea raului. Repet, omul bun are constiinta faptului ca poate comite rau. Este un aspect esential. Dimpotriva, omul rau este orb la toate aceste lucruri si nu comite raul decat pentru a merge mai departe si a supravietui. In lumea competitiilor sportive se poate demonstra ca invingatorii au fost cei mai buni, iar cei care pierd isi admit, in general, infrangerea, cu eleganta. Dar in competitia pentru supravietuire totul e pe viata si pe moarte si, cand nu ramane decat putina hrana pentru zece persoane, una din zece va sti sa si-o aproprieze, iar celelalte noua nu vor fi in stare.

De-a lungul timpul omul si-a tot pus intrebari asupra destinului sau. Are istoria omenirii vreun sens, teleologic vorbind?

In multe privinte, mi se pare ca evolutia omeneasca a urmat anumite directii, cel putin in campul cunoasterii si al intelegerii umanului, al psihologiei, al geologiei si al istoriei insesi. Cunoasterea consta in interconectarea unor elemente aparent fara legatura si in observarea modului in care acestea se influenteaza reciproc. Dispunem, deci, de un corpus de cunostinte in continua crestere, care ne include pe noi insine si toate lucrurile cu care intram in contact, tot ceea ce gandim si ne imaginam.Ne indreptam, deci, catre cresterea volumului de cunostinte. In termeni fizici, se poate dezvolta un ciclu vital daca toate elementele se alimenteaza unele pe altele. Imi voi aminti intotdeauna de primele zile, de primele ore traite in India, la sosirea mea din 1953. (…) Pe strazi, masinile nu erau foarte numeroare. Peste tot se evdeau vaci, care mergeau cu demnitate, pline de siguranta conferita de statutul lor de vaci sacre, daruindu-si balega si laptele. Si se mai vedeau si femei maginifice, cu cosuri pline de balega sacra. Aceasta substanta era primordiala, deoarece era prima materie data in schimbul celor primite. Ea continea totul, era, in acelasi timp ingrasamant, caldura, material de constructie. Iar copacii erau plini de maimute si de pasari care ciuguleau insectele de pe spinarea vacilor. In sfarsit, erau si barbati, si intelegeai ca toate acestea alcatuiau un ciclu complet. Daca s-ar fi vegheat ca acesta sa nu se intrerupa – copacii serveau ca suport al maimutelor si al pasarilor, care traiau datorita insectelor de pe vaci, iar oamenii traiau datorita laptelui si balegii. Tantosi, eleganti, imbracati superb, mergeau cu o alura magnifica, cu mult mai magnifica decat a oricarui ins de pe Fifth Avenue – acest cerc ar fi putut fi extins aproape la infinit. In schimb, intrerupand cercul, s-a hotarat expedierea maimutelor in Europa pentru a le transforma in animale de laborator, masinile au invadat strazile si au gonit vacile, cu laptele si balega lor, iar ele si-au pierdut, de acum, valoarea sacra.

Este tehnologia o forta a evolutiei? Este ea o forta benefica sau malegica?

Ea poate fi, ca orice forta, buna sau rea. Primul impact al tehnologiei implica, in mod necesar, o bulversare, deoarece intrerupe ciclurile naturale, dupa care trebuie sa reconstituim cicluri artificiale. Si trebuie sa tinem cont de handicapurile pe care le vom avea de compensat. Handicapurile cititului si ale scrisului sunt pierderea memoriei si a intuitiei, pe care unii indivizi ajung sa le inlocuiasca. Dar, in realitate, calculatorul va antrena o pierdere a capacitatii de asbtractizare. Orice progres comporta handicapuri. Daca stim sa recunoastem acest lucru si sa compensam imediat aceste hadincapuri, invatandu-ne copiii ce sunt sensibilitatea fata de celalalt, intuitia, memoria, atunci vom compensa ceea ce cititul si scrisul i-a facut sa piarda. Pentru a face acest lcuru, n-ar strica sa-i invatam in fiecare zi cantece si poezii.

yehudi-menuhin-244403l

Care ar fi mitologiile secolului XXI?

Mitologia actuala pune in scena anumiti eroi. Exista, mai intai, eroii si cantecele cu popularitate, jazz-ul. exista, apoi, eroi in diverse domenii, sportul, cei care au castigat multi bani, cei care au inselat multa lume. Astazi exista si o mitologie a fortei brute, care este foarte nefasta. Este mitologia celor care inainteaza distrugand in calea lor tot felul de inhibitii. Distrugerea inhibitiei a devenit o mitologie in sine. Ea ii priveste pe cei care au reusit sa surmonteze orice forma de compasiune, de restrictie, si asta fara crutare. Acesti indivizi au dobandit o inspaimantatoare statura de eroi. Este suficient sa vedem ce jucarii vor copii sa li se cumpere si ce nume le dau masinutelor lor.
Distrugem toate regulile naturale si cream noi situatii, fara precedent, care ne pun la incercare capacitatea de a resimti si de a actiona. Ne-am pierdut notiunea lui ‘cum’ si a lui ‘de ce’, ne-am ratacit (…). Or, nu putem fi siguri decat de ceea ce am trait, simtit, cunoscut.

Puterea capitalismului poate functiona dintr-un punct de vedere strict economic. Dar care este, in schimb, reversul medaliei?

Sistemul capitalist s-a trezit, dintr-o data, ridicat pe un piedestal. A devenit acel sistem incomparabil, ce permite unui numar din ce in ce mai mare de indivizi, ba chiar intregii omeniri, sa nutreasca speranta de a accede la bogatia materiala si de a se elibera de orice grija. Totusi, acest sistem va avea o viata foarte scurta. El insusi se uzeaza, se consuma foarte repede. Iluzia desavarsirii, dupa calapodul caitalismului si al democratiei, isi dezvaluie intreaga slabiciune in numeroasele locuri in care iese la suprafata o noua constiinta sociala. (…) Si vom vedea daca un soc de o natura inedita nu se va produce intre exigentele economiei si cele ale fiintelor omenesti.

yehudi-menuhin_1_jpg_240x240_crop_upscale_q95

Dumneavoastra cum percepeti dimensiunea morala a stiintelor naturii?

Fiinta omeneasca este capabila sa faca si binele si raul. Exista, intr-adevar, o moralitate naturala. Din nefericire, avem tendinta de a o clasa pe rubrici: libertate, toleranta etc. Sunt cuvinte care nu pot fi predate copiilor. Predarea moralitatii, ca atare, in mod sec si artificial, mi se pare imposibila. In schimb, putem sa-i punem in situatii in care se vor arata toleranti unii cu altii, in mod normal, daca vor sti sa invete lectia acelor situatii. Inca de pe bancile scolii indivizii trebuie sa inteleaga ca depind unii de ceilalti. Se poate, deci, forma o moralitate naturala individuala, daca individul intelege ca nicio fiinta nu poate surpavietui fara ajutorul a mii de alti oameni care lucreaza in bucatarii, laboratoare, avioane etc. E ceea ce eu as numi o moralitate vie.

Avem, de asemenea, nevoie sa- invatam ce inseamna strainul si diferitul. E o sursa de imbogatire. Intr-o anumita masura, in plan biologic, barbatii si femeile sunt diferiti, iar aceasta diferenta este capitala. Apoi exista diferente intre culturi, care sunt arbori vii. Dar noi ridicam bariere. Sursele moralitatii sunt in noi, ca si sursele raului. Sursele moralitatii sunt in munca pe care incercam cu totii sa o indeplinim si in increderea celorlalti pe care ne straduim cu totii sa o castigam. A trai in absenta increderii este un lucru groaznic. Nu mai putin groaznic trebuie ca este sa traiesti de unul singur in ura tuturor. Nu percep, deci, moralitatea, ca pe o porunca pogorata din inalt.

yehudi1

Asadar moralitatea trebuie sa se dezvolte pornind de la o umanitate empirica?

Da, dar trebuie sa cream conditiile propice acestei cresteri, ca pentru plante intr-o sera. Trebuie temperatura potrivita, procentul de umiditate adecvat fiecarei plante. Faptul nu se obtine mecanic. Iata de ce cred eu ca atitudinea anumitor tari este inacceptabila.
Moralitatea se naste din respectul pentru marile infaptuiri, pentru oamenii mari din trecut, si din constiinta ca depindem de aceste prezente in propriile noastre vieti, in arta si cunoastere, in increderea in celalalt. Aceasta este baza moralitatii practice pe care o sustin si care se inscrie in descendenta directa a unei mari traditii filosofice.

 Cartea cunoasterilorCartea cunoasterilor – Editura Art

Advertisements

Information

This entry was posted on 23/10/2014 by in Books, Inspiring views, Music, Spirituality.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: