My mind is my shelter

Felicia

„Important e numai adevărul. Nimic nu s-a schimbat. Nici cerul, nici oamenii. ”

Noapteasacr-pic„Important e numai adevărul.

Acum, că sunt bătrână, sunt în sfârșit senină pentru tot restul vieții. Voi vorbi, mă voi elibera de cuvinte și de timp. Mă simt destul de împovărată. Nu anii mă apasă cel mai tare, ci tot ce nu a fost spus, ceea ce am trecut sub tăcere și am disimulat. Nu știam că o memorie încărcată de tăceri și priviri interzise poate deveni un sac de nisip ce îngreunează adesea mersul.

Mi-a trebuit mult timp ca să ajung până la voi, Prieteni ai Binelui! Piața este tot rotundă. Ca și nebunia. Nimic nu s-a schimbat. Nici cerul, nici oamenii.

Sunt fericită că am ajuns, în sfârșit, aici. Voi sunteți eliberarea mea, lumina ochilor mei. Ridurile mele sunt frumoase și numeroase. Cele de pe frunte sunt urmele și chinurile adevărului. Ele dau armonie timpului. Cele din căușul palmelor sunt liniile destinului. Priviți-le cum se încrucișează trasând cărările norocului, desenând o stea după căderea ei în unda unui lac.

Acolo se află scrisă povestea vieții mele. Fiecare rid este un secol, un drum într-o noapte de iarnă, un izvor de apă limpede într-o dimineață încețoșată, o întâlnire ce are loc într-o pădure, o despărțire, un cimitir, un soare arzător… Aici, în căușul palmei stângi, ridul asta este o cicatrice: moartea s-a oprit într-o bună zi și mi-a întins o mână de ajutor. Ca să mă salveze, poate. Am alungat-o, întorcându-i spatele. Totul e simplu, cu condiția să nu încerci să abați cursul fluviului. Povestea mea nu este nici măreață, nici tragică. Este doar stranie, nimic mai mult. Am învins toate violențele ca să am dreptul la pasiune și să fiu o enigmă. Am mers îndelung prin deșert; pașii mei au măsurat noaptea; am îmblânzit durerea. Am cunoscut lucida ferocitate a unor zile mai bune, a acelor zile în care totul pare tihnit.

Prieteni ai Binelui! Ceea ce am să vă mărturisesc seamănă cu adevărul. Am mințit, am iubit și am trădat. Am străbătut țara și secolele. M-am exilat adesea, însingurată printre cei însingurați. Am ajuns la bătrânețe într-o zi de toamnă, cu chipul întors spre copilărie…”

„…doar sala principală este un pic luminată; celelalte două sunt întunecate. Domnește o penumbră în care cineva cu vederea bună abia ar putea deosebi un fir alb de unul negru. Dacă ambiguitatea sufletului ar avea o lumină, n-ar putea fi alta decât aceasta.”

Tahar Ben Jelloun – Noaptea sacră (Art)

Advertisements

Information

This entry was posted on 01/09/2015 by in Books, Inspiring views.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: