My mind is my shelter

Felicia

Femeia, ca manieră de a fi și mod de existență de neînlocuit

Femeia si mantuirea lumii

“Dacă bărbatul se prelungește în lume prin unealtă, femeia o face prin dăruire de sine. În însăși ființa ei, ea este legată de ritmurile naturii, în armonie cu ordinea care domnește în univers. Prin acest dar, orice femeie este, virtual, mamă și poartă în străfundul sufletului ei comoara lumii. [Este] prospețimea adevăratei feminități, care deține sensul ascuns al lucrurilor.

Pe lângă puterea de a făuri lucruri, omul o mai are și pe aceea de a pătrunde în adâncul tainic al ființei. Dacă verbul bărbatului este a acționa, verbul femeii este a fi.

Femeia poate acumula valori intelectuale, dar aceste valori nu aduc bucurie. Femeia, intelectualizată excesiv, la egalitate cu bărbatul și constructoare a lumii, se va vedea deșertată de esența ei, căci femeia este chemată să aducă în cultură feminitatea, ca manieră de a fi și mod de existență de neînlocuit. Bărbatul creează știința, arta, filosofia și chiar teologia ca sisteme, dar acestea conduc la o teribilă obiectivare a adevărului. Din fericire, femeia este menită să devină purtătoare a acestor valori, locul unde ele se întrupează și trăiesc. Pe culmea cea mai înaltă a lumii, în însăși inima spiritualului, se află Roaba Domnului, manifestare a ființei umane restabilite în adevărul ei inițial: să apere lumea bărbaților, ca mamă și ca fecioară, s-o mântuiască, dându-i un suflet, sufletul său, iată chemarea femeii!
Destinul lumii noi se află în brațele mamei, după cum spune, magnific, Coranul: „Paradisul este la picioarele mamei”. Giraudoux, în Sodoma și Gomora, spune că vremea în care femeia nu mai știe să iubească și să se dăruiască „este sfârșitul lumii.”

Femeia a rămas esențialmente mamă și, în această calitate, e o ființă sfântă, expresie a purității și a tandreței. Ce frumusețe și cât adevăr aflăm în expresia „Maternitatea este tandrețea lui Dumnezeu!

Vocația femeii nu este legată de societate, ci de omenire; câmpul ei de acțiune nu este civilizația, ci cultura.

Adevărata transcendență unește masculinul și femininul într-o integrare care transformă elementele sale. Ea oprește împărțirea lor în „femele” și „masculi”, în eu și non-eu. Întregul paradox al destinului uman este de a deveni tu însuți devenind altceva: omul se vede dumnezeu prin har, cele din afară nu se mai deosebesc de cele dinlăuntru.
Singurul criteriu al harului primit îl reprezintă smerenia și iubirea, constelația strălucitoare a „desăvârșitei Porumbițe”, din care nicio ființă nu este exclusă. A fi tu însuți în această ordine a veacului viitor, care a început deja, înseamnă a te pune în locul celuilalt și, în transcendența ultimă, să înclini planul material spre Celălaltul dumnezeiesc”

Femeia și mântuirea lumii – Paul Evdokimov

Advertisements

Information

This entry was posted on 19/11/2015 by in Books, Inspiring views, Spirituality.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: