My mind is my shelter

Felicia

Credința este relația cu Dumnezeu și risipește ignoranța și frica din sufletul omului

 

14154328493e29b171

„Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa vorbesc.”

Acest pasaj rezumă multe dintre discursurile lui Iisus din Evanghelia după Ioan. Sfântul Ioan vorbește despre relația unică în care Iisus s-a aflat cu Dumnezeu, ca Fiul al Tatălui.

Iisus își plasează întotdeauna centrul conștiinței sale în Tată. Așa că, dacă oamenii cred în El, de fapt cred în Dumnezeu, nu numai în Iisus. El spune că a fost trimis de Tatăl lui – ceea ce înseamnă că viața lui Iisus a fost o misiune. Să-L vedem pe Iisus înseamnă să-L vedem pe Tatăl care L-a trimis. Relația dintre Iisus și Tatăl Lui este indestructibilă și nonduală.

Iisus se descrie pe sine ca fiind lumina venită în lume pentru a împrăștia întunericul. Prin urmare, credința în Iisus înseamnă mai mult decât o convingere dogmatică. Credința în Iisus înseamnă o relație personală cu El și cu realitatea cu care s-a aflat în comuniune. Relația aceasta este însăși procesul de iluminare care risipește întunericul ignoranței și frica din sufletul omului.
Relația de credință este Calea vieții creștine. Iisus a spus: „Iar Eu și Tatăl una suntem”. Și a mai spus: „Tatăl este mai mare decât mine.” Acestea sunt două aspecte ale relației dintre Iisus și Tatăl Lui, care este, totodată, Tatăl nostru.

Doctrina Sfintei Treimi descrie această relație care mântuiește, transformă și completează. Tatăl este fundamentul existenței, invizibil și de necunoscut; Fiul (care s-a încarnat ca Iisus) este iubit de Tată; iar dragostea lor reciprocă este Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi. Dumnezeu este, prin urmare, trei în unul. Iisus a făgăduit să trimită Sfântul Duh în lume după ce El nu va mai fi vizibil pe pământ – după moarte, Înviere și întoarcerea finală la Tatăl.

În acest pasaj, Iisus spune cât se poate de clar că El nu judecă lumea. Dacă cineva îi respinge adevărul, aceasta este o judecată în sine, căci tot ce a spus Iisus conține Adevărul Tatălui.

Iisus spune că poruncile Tatălui sunt viața eternă. El a mai spus că a venit pentru ca oamenii să se bucure de plinătatea vieții. Viața eternă nu înseamnă doar o existență fără sfârșit, ci înseamnă o dezvoltare deplină a potențialului uman prin conștiință. Bunatatea inimii2.cdrSingura poruncă asupra căreia Iisus insistă este iubirea pentru aproapele. Prin urmare, conștiința deplină este împlinirea capacității umane de iubire. Iubirea este natura lui Dumnezeu (Tatăl îl iubește pe Fiu și această iubire este Duhul Sfânt). Toți oamenii sunt chemați să împărtășească natura lui Dumnezeu, să fie făcuți divini de iubire (așa cum am văzut în primul extras din Evanghelia după Matei), pentru a învăța să iubească așa cum iubește Dumnezeu: necondiționat și universal.

Despre bunătatea inimii.
O perspectivă budistă asupra învățăturilor lui Iisus Hristos.

Dalai Lama

Advertisements

Information

This entry was posted on 09/01/2016 by in Books, Inspiring views, Spirituality.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: