My mind is my shelter

Felicia

Omul iniţiat este o sursă de tulburare.

a8cef12e365f6474e44e8af606a14eb1A fi unit cu transcendenţa nu înseamnă că realizăm într-o manieră perfectă “ceea ce trebuie să fie un om”, ci că avem forţa de a ne vedea în adevărul nostru de moment. Transcendenţa nu se manifestă când depăşim nivelul uman, ci tocmai acolo unde recunoaştem acest nivel uman, atunci când recunoaştem slăbiciunea noastră.”

”Cunoaşterea Fiinţei este acordată celor care au pierdut totul şi se află în singurătatea cea mai totală, capabili să o accepte. Mai mult: tocmai la acest moment, într-un mod neaşteptat, din adâncul sărăciei lor totale le vine harul nebănuit de a se simţi înconjuraţi, protejaţi şi însufleţiţi de o iubire care nu este din lumea aceasta.”

Domeniul de exerciţii cel mai fecund, pentru omul iniţiatic, este suferinţa. În faţa ei atitudinea diferă fundamental de cea a omului pre-iniţiatic. A refuza şi a combate durerea, a căuta, a restabili şi a asigura o viaţă fără suferinţă pare să fie, pentru acesta din urmă, un scop evident. Omul iniţiatic însă vede în suferinţă un mijloc de a-şi atinge scopul: unirea cu Fiinţa esenţială.”

„Sensul suferinţelor umane este de a permite accesul la o ordine spirituală şi la forţe superioare care să vă elibereze de cele care v-au provocat aceste suferinţe.”

„Cel care se trezeşte cu adevărat la cale şi se supune apelului vieţii iniţiatice intră într-o ţară cu totul nouă. Totul, absolut totul, este diferit. Diferit prin calitatea lui, sensul lui şi prin obiectul cunoaşterii lui. Diferit de asemenea prin apelul la un anumit comportament şi la o anumită relaţie cu ceilalţi şi cu toată existenţa.

Debutantul pe cale calcă pe un pământ nou – plin de surprize, de tentaţii şi de pericole. Multe lucruri îl înspăimântă, altele îi par profund familiare. La început, el este în mod normal suspendat între două universuri, între promisiunea şi exigenţele noului pe de o parte şi greutatea lumii vechi obişnuite pe de altă parte, între spiritul de aventură care îl împinge spre inexplorat şi nevoia de securitate care îl recheamă la obişnuinţele lui; între impulsul forţelor încă necunoscute şi fidelitatea faţă de vechile valori. Totul depinde atunci de o decizie fără echivoc şi de tenacitatea pusă în executarea ei. Trebuie ca omul să îndrăznească să iasă din frontierele strâmte ale unei ordini liniştitoare pentru a intra în vastul domeniu al libertăţii care nu comportă nici un sistem de securitate; a accepta riscul de a nu se supune ordinii şi legilor stabilite pentru a se supune extraordinarului a cărui promisiune şi exigenţă irump din inima Fiinţei esenţiale, a abandona reţeaua de relaţii umane superficiale bine organizate pentru a înfrunta solitudinea care merge mână în mână cu profunzimea, cea în care singurele care îşi găsesc locul sunt contactele care lasă să răsune vocea ei secretă. Cel trezit la cale a devenit cetăţean al unei alte împărăţii, care nu este din această lume, aceea a originii lui spre care începe să se întoarcă. Singurele lui legături autentice îl leagă de cei pe care îi simte a fi fraţii şi surorile lui în FIINŢĂ.

Ţara nouă în care pătrunde el este întotdeauna o ţară de revoluţionari. Sistemele existente nu mai sunt recunoscute decât dacă ele pregătesc o reînnoire. Dacă ele oprimă ceea ce poartă viitorul, acestea sunt combătute. Omul iniţiat este o sursă de tulburare. Nimic nu îl imobilizează, nici măcar faptul de a găsi, în cursul evoluţiei lui, obiectul căutării lui constante. El dă dreptate, şi el la rândul lui, înţelepciunii budhiste: „Dacă ajungi într-un loc în care nu-l găseşti pe Budha mergi mai departe. Dar dacă ajungi într-un loc în care îl găseşti pe Budha, fugi mai departe.”

Viaţa iniţiatică este întotdeauna surprinzătoare și periculoasă pentru duşmani, pentru prieteni şi pentru sine însuşi. ”

Emanciparea omului, care are în vedere persoana sa integrală, determină era cea nouă. Ea se produce în două etape: prima eliberează omul natural, a doua eliberează esenţa lui supranaturală. Oamenii care poartă era cea nouă îndrăznesc să redescopere şi să-şi elibereze natura. Ei merg şi mai departe realizând Sinele, ancorat în supranaturalul care îi eliberează de simpla natură.

Societatea timpurilor moderne a devenit o societate a eficacităţii şi a randamentului. La ea contează ceea ce omul posedă, ceea ce poate şi ceea ce ştie, ceea ce produce el şi modul în care se comportă faţă de ceilalţi oameni. Chestiunea de a şti ce este el şi ce este destinat să devină el în totalitate nu este luată în considerare.
Astfel, şansa sa de a deveni un om cu drepturi depline este compromisă pe două planuri: pe de o parte expresia spontană a pulsiunilor sale şi a dorinţelor sale naturale este limitată, pe de altă parte, cultura noastră îl separă şi de Fiinţa lui esenţială supranaturală, de ceea ce ar trebui, de fapt, să caracterizeze şi să determine spiritul uman.
Asistăm astăzi la un dublu efort de restabilire a omului. De la medicină şi psihoterapie până la formele cele mai elaborate de conştientizare de sine – în tehnicile de grup, gestalt-psihologia şi psihodrama – toate metodele caută înainte de toate să elibereze individul de inhibiţiile lui şi de deformările lui înveterate şi să-i redea spontaneitatea umană naturală. Din punct de vedere iniţiatic, metodele care duc la o eliberare a naturii nu au o valoare veritabilă decât dacă ajută la degajarea drumului spre Fiinţa esenţială.
Graf_Durckheim
De curând, dincolo de drepturile omului natural, centrul lui, nucleului lui esenţial reclamă şi el satisfacţie. Din această cauză, educatorii, terapeuţii şi cei care au suflete în sarcină sunt puşi în faţa unei sarcini cu totul noi,  sarcină care cere pentru prima dată un ghid spiritual pe calea interioară, guru-ul, maestrul. Exerciţiul a cărui finalitate este evoluţia interioară ia locul practicilor care vizează o reuşită obiectivă. Nu este vorba aici pur şi simplu despre exerciţii de meditaţie limitate în timp: este un antrenament pentru o atitudine meditativă fundamentală în care multiple practici de meditaţie transformă cotidianul.”

K.G. Durckheim

Sursa – http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

K.G. Durckheim – Wikipedia

K.G. Durckheim – Editura Herald

 

Advertisements

Information

This entry was posted on 11/01/2016 by in Inspiring views, Spirituality.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: