My mind is my shelter

Felicia

Eminescu asumat ca model al unei conştiinţe de cultură.

mihai_eminescu_2_0

„Chipul” lui Eminescu (îl invoc, din nou, pe Constantin Noica) e suma mai multor chipuri, ceea ce se vede foarte bine cînd îi răsfoieşti ”caietele” şi cînd contempli ansamblul operei lui. Poet, dar preocupat intens de filozofie (vezi traducerea din Critica Raţiunii Pure, dar şi interesul viu pentru Schopenhauer, sau pentru Extremul-Orient), prozator, jurnalist, autor al unor proiecte de dramaturgie, Eminescu e, într-adevăr, „omul deplin” despre care s-a scris, „deplin” avînd aici nu atît sensul unui superlativ valoric, cît al unuia simfonic.

 

Modelul acesta nu mai pare să fie, azi, de actualitate. Scriitorii se simt concuraţi, în mod „neloial”, de filosofi şi eseişti, filosofii şi eseiştii nu acordă destulă atenţie scriitorilor, şi toţi laolaltă privesc spre gazetărie de sus. Nu mai avem „rotunjimea” armonică a lui Eminescu. Şi nu mai avem apetitul şi dedicaţia lui pentru cunoaştere în sens larg. Să fim sinceri: cîţi dintre scriitorii contemporani pot face dovada comerţului lor cotidian cu ceea ce Noica numea ”bunătatea, bogăţia şi binecuvîntarea” culturii omeneşti? Cîţi îşi cultivă creativitatea dincolo de un ”nobil” autism şi cîţi mai au încă acces la o autentică şi vie curiozitate pentru lumea largă a ideilor. Cîţi mai au lecturile lui Eminescu, simţul lui pentru absolut, fervoarea lui intelectuală?

E bine să-l sărbătorim, ori de cîte ori avem prilejul, pe Mihai Eminescu. Dar sărbătoarea să nu fie un simplu mod de a ne lăfăi în gloria lui, suficienţi, grandilocvenţi, făloşi şi ignari. Să fie, dimpotrivă, participare febrilă la căutările şi neliniştile lui, la tinereasca lui neodihnă…

Andrei Plesu – Blogurile Adevarul

Advertisements

Information

This entry was posted on 18/01/2016 by in Inspiring views, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: