My mind is my shelter

Felicia

Lectura, cărțile, cultura sînt cele care domolesc fiara din om

Untitled

“La 62 de ani, mi-am dat seama că nu-mi pot permite să mă retrag, pentru că răul din jurul meu e atît de provocator, încît este un challenge să rămîn. Nu vreau să-l las pe rău să creadă că a cîștigat partida.”

„Cu timpul, am văzut că lectura, cărțile, cultura sînt cele care domolesc fiara din om. Cultura dresează, îmblînzește fiara din noi. Lectura m-a vindecat de singurătate, mi-a vindecat toate rănile, toate complexele – grăsime, bîlbîială, sărăcie, nesiguranță. Oricînd am avut o fisură înlăuntrul meu, lectura mi-a prins bine.”

“Într-o epocă de isterie ideologizată, de malformare și alterare sufletească, noi voiam să trăim frumos, în adevăr. De cealaltă parte, voiam să luptăm introducînd cîte-o pietricică în marele mecanism de măcinare a sufletului nostru. Aveam o conștiință de luptători – poate azi sună exagerat, dar noi ne voiam niște gladiatori, niște cavaleri înzăuați ai culturii normale.”

“Acum am ajuns să trăim libertatea ca pe o batistă de unică folosință, ceea ce e groaznic. Avîndu-le acum pe toate, avînd libertăți în exces, riști să devii subalternul lor. Mă simt mai prizonier, într-un fel, în libertatea de azi decît eram liber în coerciția de atunci.”

“Am fost la zeci de întîlniri în țară în ultimii ani și am văzut ce frenezie este în licee, la copii, la profesori. Este o reală foame de suflet la cititori.”

„La noi nu există o cultură a sărăciei – nu știm să ne purtăm cu demnitate singura cămașă pe care o avem.
Dar nu avem nici o cultură a bogăției. Bogații noștrii strâng banii la teșcherea, schimbă mașinile, fac concedii, cumpără pământ pe nu știu unde. Dar nu fac brutării la țară, nu fac o școală, nu plantează niște nuci, să rămână după ei. Bogăția trebuie să emane, să fertilizeze – să lași pentru viitor, pentru copii, să dai burse, să cauți talente din sate. Asta e bogăția.”

„Psihologia corectă a învingătorului nu este aceea a omului care înghite tot, ci a omului care merge prin pădure, sigur de mersul lui.”

“Tinerii nu sunt altfel decât eram noi. Ni se pare nouă, la vârsta noastră, că ei sunt mai șubrezi, mai descumpăniți. Ce nu pricep eu, însă, este de unde această doză de depresie, de nevroză. Îmi spun: „Dom’ profesor, ne simțim useless, helpless, părinții nu ne vor…”. Societatea românească, într-adevăr, îi scuipă afară. Tinerii se simt inutili, într-un fel de levitație socială care îi buimăcește. Noi am fost educați prost pentru că partidul gândea pentru noi: erai repartizat undeva și de acolo ieșeai la pensie. Însă acum, cei tineri în trei luni au trei locuri de muncă, au o nesiguranță funciară. Există un vid sufletesc, o anxietate socială, o nesiguranță tempermentală. De aia încep să caute, de la un timp, adicții, dependențe – ori în droguri, ori în beție, ori în corporatism. Îi văd ce fericiți sunt în corpurile astea din sticlă și din aluminiu, corporatismul dă o masificare extraordinară, se îmbracă la fel – office, gentuța, telefonul, cafeaua, metroul – totul merge ca pe bandă rulantă. Exact ce ne obseda pe noi, masificarea (one-dimensional man) ei o acceptă, vor să gândească altcineva în locul lor.”

Dan. C. Mihăilescu – Cărți și lecții de viață – interviu Dilema Veche

Advertisements

Information

This entry was posted on 26/01/2016 by in Inspiring views, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: