My mind is my shelter

Felicia

Ieșirea la lumină

Chagal_a-wheatfield-on-a-summer-s-afternoon-1942

A te lăsa de fumat nu înseamnă decât că ai găsit un alt fel de țigară. Sunt forme atât de rafinate!

„Măicuță, eu de 20 de ani, de când sunt abstinentă, am fost tot bețivă, am fost tot bețivă și m-am îmbătat cu furia mea”. Femeia ăși căuta mereu motive de furie – îndreptățite, evident! – și, maică, și aceta este tot un consum. Când ne dezlănțuim furia se produc în noi niște substanțe, niște hormoni, care produc endorfine în creier și care dau plăcere. Tot păcatul e însoțit de plăcere. Ai renunțat la masturbare, că era păcat. Dar, dacă te supără cineva plângi, îți plângi de milă, și scrii poezii, și scrii un cântec, și suspini până te ușurezi. Înțelegeți? Până când nu ne vom înfrunta această spărtură a omului lăuntric, pe unde se scurge energia noastră, și care trebuie transformată în virtuți, căci n-avem altă cale, nu facem decât să ne amăgim.

Cum ieșim din această spărtură? În două feluri.
Primul: făcând ce ne spune Dumnezeu, făcând poruncile.
Al doilea: fiind târâți la Sfânta Biserică.Biserica își ia copilul paralizat în brațe și-l duce unde trebuie.

Să dea Dumnezeu, să ne dea Dumnezeu minte să rămânem în biserică așa cum suntem: amărâți, nenorociți, să rămânem în dreapta credință, să mergem la slujbă și ne mântuim.

Dar, maică, vorbeam cu măicuțele mele într-o zi – într-o zi mai grea duhovnicește, aveam niște probleme. Și am zis: „Măi, maică, măi! Dacă noi murim acuma, sigur că ne ducem în Rai, că suntem copii buni – de meritat merităm Iadul, dar Dumnezeu e milostiv și ne ducem în Rai – dar ce să face noi acuma acolo, în Rai? Ne putem bucura? Unde-i bucuria noastră? Unde-i capacitatea noastră de a ne bucura, dacă suntem atât de necăjite pentru un fleac și putem să pierdem jumătate de oră dezbătând o problemă care e un fleac și suferind pentru ea? Acolo vom fi aceleași.

Raiul este locul în care sunt condiții de bucurie. Dar tu te bucuri? Ai tu această disponibilitate? Fă-mi lista – tu, omule care ești acum în fața mea – fă-mi lista cu motivele de bucurie pe care le ai acum în viața ta. Câtă bucurie ai avut de azi dimineață? Sau câtă durere?

N-am nicio bucurie personală și nicio durere personală. Totul este impersonal. Ne trăiește entuziasmul, dacă este. Ne trăiește tristețea, dacă vine. Ne trăiesc gândurile…

Or, scăparea, dacă nu ne lăsăm târâți de mila lui Dumnezeu, este această asumare, această intrare în iadul din noi, împreună cu Hristos, și să facem curat. Să nu ne fie scârbă, să nu ne fie rușine, pentru că El a venit la noi, cei mai scârboși și mai nenorociți oameni. De aia S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, că altfel trimitea și El o epistolă din cer și ne scotea din necaz. Și chemarea lui în viața creștinului ar trebui să fie o epicleză permanentă. (…) Faptul că ne ducem des la slujbă este ca să-L chemăm des pe Dumnezeu, nu ca să ne facem datoria, să turuim acolo și să nu auzim nimic din ce ni se spune.

Taina Ortodoxiei este Taina prefacerii. Dumnezeu, în Biserica Lui, transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui, transformă un băiat și o fată în soț și soție, transformă un păcătos în sfânt, transformă gândurile rele în gânduri bune, transformă păcatele în virtuți – le preface. Dar noi alegem prefăcătoria, negarea!

Aceasta e ieșirea – să mă rog mereu la Dumnezeu, să strig mereu la Dumnezeu, deci să mă asum cum sunt și să zic: „Doamne, fă ceva cu mine!”, că altfel, cu cât mă fac eu, cu atât voi fi mai nefăcută. Noi nu pricepem că lucrarea mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu cu noi”.

cu-hristos-te-intalnesti-mai-intai-in-iad_1_fullsizeConvorbiri cu Maica Siluana

 

Advertisements

Information

This entry was posted on 24/03/2016 by in Books, Inspiring views, Spirituality, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: