My mind is my shelter

Felicia

Marcel Iureș – Trăim într-o țară în care poporul ăsta duce o lipsă seculară de iubire

Marcel Iures_Simon Buia

„Regizorii români se pare că au un program, că au ceva de zis. Cu toate că – nici nu știu dacă e bine sau rău – seamănă toate mesajele. Dacă ar fi să desenăm o figură standard a regizorului român modern, cu foarte puține excepții (poate două), regizorii sunt cam încruntați pentru vârsta lor, mânioși.
Eu cred foarte mult într-o poveste cu oameni – care au chip, care au suferințe, care sunt generoși,  care sunt și răi (dar înțelegem de ce sunt răi, cum au ajuns așa), oameni care speră, care au nevoi, care caută o mână de ajutor sau dau o mână de ajutor.
E puțin didactic, și din cauza asta un pic sec, filmul din ultimii ani. E ca un studiu social, în care cel care scrie se vede că e mânios: ne arată ori situația dintr-o biserică, ori din spitale ori…
Preocuparea e valabilă, dar nu știu cum Dumnezeu se face că omul aproape că nu există, e mai tare mesajul decât omul, decât cazul. E mai tare părerea celui care filmează decât ce se întâmplă în film.
Asta e foarte bizar. Nu știu dacă poate fi socotit o specie, dar un mesaj se dă clar.
Regizorii sunt diferiți, dar singurul lucru trist e că seamănă ca preocupare și, oarecum, ca atitudine.”

This slideshow requires JavaScript.

”Trăim într-o țară – poate că asta ar trebui să li se spună cam tuturor artiștilor, că-s tineri sau că sunt mai la mijlocul vieții – trăim într-o țară în care poporul ăsta duce o lipsă seculară de iubire, de drag de el. Asta nu se face de pe o zi pe alta. E mai tare ca biserica o întreprindere ca asta. Biserica a ajuns un schelet, o schemă cu o ideologie clară. Deschizi patru cărți și știi ce-i biserica – că-i ortodoxă, că-i catolică, că-i evreiască, că-i irlandeză. Compasiunea, mângâiatul nu are nici religie, nu are nici scheme, nu are nici PIB, nu are nimic. Nu pot face contract cu asta. Lipsa asta de iubire a ajuns un fel de răzbunare. E paradoxal. Țăranul român nu a fost mângâiat niciodată. A fost scâlciat, ars, prădat și prima oară i-a pus un abecedar în față Cuza. Iar noi vrem să construim it-uri, vrem să construim autostrăzi…E greu. Am făcut-o, la comandă, sub Ceaușescu. S-a terminat epoca aceea, țăranii sunt acum în suburbiile marilor orașe, își cumpără adidași chinezești, geacă de nailon pe care scrie te miri ce – American Giants – și se zice că e om din mileniul trei. El mai are pași de făcut între 1863 și acum, dar nu l-a lăsat nimeni să-i facă.
Și aici se nasc marile mirări – zic eu. Eu nu sunt nici teoretician, nici filosof, nici istoric, dar am o legătură directă cu pământul, cu zona de unde vin. Nu te poți răzbuna pe un popor, nici nu poți să-l biciui. Îți trebuie o imensă înțelegere. Eu aș adăuga la iubirea de patrie, aș extinde inima asta mare a poporului nostru și peste prezent. Țara asta trebuie iubită și cu țiganii și cu prim-miniștrii și cu politicienii și cu pădurarii și cu toată lumea. Nu poți să excluzi, nu ai cum să excluzi. Sigur, poți să faci selecții, poți să faci curățenii, dar baza este asta: țara trebuie să o iubești toată. În ea există și ce nu ne place. N-ai încotro. Altfel nu e iubire.
Lucrurile se îndreaptă în ani, zeci de ani poate secole. Lucrurile astea toate sunt cu adăstare, cu calm, cu drag, se dau probe de rezistență în timp, probe de concentrare, de relaxare, de iubire. Înțelegeți?
Așa e soiul nostru, care naște milioane de mirări: cum, dom’le, ăsta, care trăiește în devălmășie, e țigan, nu-și țesală caii, are căruța cu roțile fără spițe…E nenorocire, toți suntem așa o grămadă de proști și, culmea, crește grâu, crește porumb, avem copii, dădură probe de mare măiestrie și la matematică și la geologie și la automatică și la limbi străine. Cum naiba se face chestia asta?”

Marcel Iureș – Adevărul Live

Marcel Iures_Adevarul live

Advertisements

Information

This entry was posted on 18/05/2016 by in Art, Inspiring views, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: