My mind is my shelter

Felicia

Richard Wagner – Opera și drama

richard-wagner_opera-si-drama

„Cel care hotărăște gustul artistic a devenit însă cel care îi plătește pe artiști, rol pe care, de altfel, îl avea înainte nobilimea. Cel care comandă opera de artă și vrea să aibă, drept ceva nou, o variație a temei sale, în niciun caz o temă nouă, acest stăpânitor care poruncește ce anume să se creeze este filistinul. Cu alte cuvinte, produsul cel mai lipsit de inimă și cel mai laș al civilizației noastre, cel mai îndărătnic, mai egoist și mai mizerabil patron al artei. Desigur, este de acord cu totul, dar interzise exact ce-ar putea să-i aducă aminte că trebuie să fie om înzestrat cu frumusețe și curaj. El vrea să fie laș și meschin, iar arta trebuie să se supună acestei voințe, căci, altfel, el este de acord cu totul. Se ne întoarcem privirea de la el cât mai repede.
Să ne asociem cu această lume? Nu! Căci chiar și cele mai umilitoare legături ne-ar situa în afara ei. Putem găsi curaj, speranță și credință numai dacă vom ști să privim totul limpede, recunoscând că acest filistin stat modern nu hotărăște totul și că este doar un moment determinat de civilizația noastră, iar noi avem obligația să cercetăm condițiile care au făcut să apară acest fenomen. Vom avea credință și curaj abia atunci, ascultând bătăile inimii istoriei, vom auzi susurul acelui izvor veșnic viu, care, ascuns sub colbul civilizației, curge încă în curățenia lui originară. Cine n-a simțit acum, în văzduhul topit, căldura înăbușitoare care prevestește izbucnirea unui cutremur? Noi, cei care auzim susurul izvorului, trebuie să ne temem oare? Nu! Căci noi știm că acest cutremur nu va face decât să împrăștie colbul și să lărgească albia izvorului; vom putea astfel să-i devem undele curgând vii.”

*

„Muzica e femeie.
Femeia înseamnă dragoste, dar o dragoste primitoare și care, atunci când primește, se dăruiește deplin.
Femeia devine ea însăși abia în clipa când se abandonează. (…) Privirea nevinovată din ochii femeii este oglinda cu limpeziri nesfârșite, în care bărbatul nu vede decât înzestrarea ei firească pentru iubire, până când ajunge să zărească propria lui imagine Iar atunci când s-a recunoscut pe sine în ea, întreaga natură a femeii se concentrează arzând într-o singură direcție: aceea de a-l iubi, cu fervoarea dăruirii totale.
Femeia adevărată iubește necondiționat, fiindcă nu poate altfel. Nu are de ales decât atuci când nu iubește.”

„Ce fel de chip de femeie ar trebui să ia muzica cea adevărată?
O femeie care iubete cu adevărat, (…) și nu dăruiește doar o parte din ea, ci întreaga ei ființă, care participă în deplinătatea ei atunci când acea femeie zămislește. Iar actul ei specific este să aducă pe lume, fericită și bucuroasă, ceea ce a zămislit. Și pentru asta trebuie să fie deplin așa cum este (…). Pentru bărbat, prin urmare, femeia este măsura clară și evidentă a infailibilității naturale, căci ea rămâne desăvârșită atâta timp cât nu părăsește sfera faptei minunate săvârșite din instinct, (…) respectiv nevoia iubirii.”

„Să ne oprim, însă, în acest punct, pentru a pune o altă întrebare: cine trebuie să fie, de fapt, acest bărbat pe care femeia să-l iubească necondiționat? Să cântărim bine, așadar, înainte să hotărâm soarta iubirii femeii despre care vorbim, dacă dragostea bărbatului este doar ceva ce trebuie implorat sau dacă reprezintă, și pentru el, calea către mântuire.

Richard Wagner – Opera și drama

Advertisements

Information

This entry was posted on 14/01/2017 by in Books, Inspiring views, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: