My mind is my shelter

Felicia

Rudolf Steiner – Treptele inițierii. Cum pot fi cunoscute lumile superioare: 1 – Devotamentul

Treptele initierii_Rudolf Steiner

„Se poate foarte bine ca o afirmație a științei spirituale să fie în contradicție cu unele rezultate ale științei contemporane. În realitate, nu există niciun fapt ștințific care să contrazică descoperirile spirituale. Dar este ușor să crezi contrariul atunci când aceste rezultate nu sunt bine aprofundate – din toate punctele de vedere. Cu cât sunt analizate mai obiectiv descoperirile științei spirituale – comparativ cu cuceririle pozitive ale științei – cu atât mai mult va putea fi observat acordul armonios dintre ele.

Printre învățăturile științei spirituale există totuși unele care scapă – mai mult sau mai puțin – unui criteriu pur rațional. Dar acestea pot fi acceptate în cazul în care se admite că intelectul nu este singurul judecător bun în ce privește adevărul; căci există și un sentiment al adevărului, sentiment care, atunci când este normal și sănătos, când nu se lasă influențat de nicio simpatie sau antipatie și când lasă cunoștințele lumii suprasensibile să acționeze fără prejudecăți asupra lui, are o judecată sigură.

Cei care nu vor sau  nu pot parcurge drumul cunoașterii suprasensibile au încă multe alte mjloace de a controla exactitatea informaților spirituale. Ei pot aprecia valoarea practică a acestor cunoștințe chiar și atunci când au auzit pur și simplu de ele. Nu oricine poate deveni pe loc clarvăzător; dar cunoștințele clarvăzătorului sunt pentru toți un aliment ce purifică viața, deoarece oricine le poate aplica. Și cel care face acest lucru constată curând îmbunătățirile aduse de aceste cunoștințe și ceea ce se pierde ignorându-le. Aceste adevăruri suprasensibile, aplicate în viața de zi cu zi, își dezvăluie astfel aspectul lor practic.

(…)

Orice om posedă – în stare latentă – facultăți ce-i pot permite cunoașterea lumilor superioare. Misticii, gnosticii, teozofii au susținut dintotdeauna că există o lume a sufletelor și una a spiritelor – pentru ei la fel de prezentă ca și cea fizică, palpabilă. Deci, singura problemă este de a ști modul de activare a acestor facultăți. Numai cei ce la au deja pot da sfaturi în această privință.

(…)

Se crede deseori că, pentru a le cere sfatul, maeștrii cunoașterii spirituale trebuie căutați cine știe unde. Dar, de fapt, cel mai bine este să se țină seama de două lucruri: în primul rând, cel care înaintează în mod serios spre cunoaștere nu va ceda în fața piedicilor și va face totul pentru a dscoperi un inițiat care să-l poate introduce în secretele universului; pe de altă parte, dacă cunoașterea este la fel de sinceră pe cât este de nobilă, momentul inițierii va veni indiferent de condiția aspirantului. Căci niciunui spirit nu trebuie să-i fie ascunsă cunoașterea la care și-a câștigat dreptul; este o lege naturală a fiecărui inițiat. Dar o altă lege, tot atât de naturală, prescrie să nu se dezvăluie niciun secret atât timp cât elevul nu este pregătit să-l primească. Un inițiat pote atinge desăvârșirea numai dacă respectă cu strictețe aceste două legi.

(…)

Căile ce trebuiesc parcurse pentru a ajunge la maturitatea corespunzătoare acestor revelații sunt stabilite în mod precis. Ele au fost trasate dinainte, cu caractere eterne și de neșters, în lumile spirituale în care inițiații veghează asupra misterelor supreme. În vremurile străvechi – ce au precedat timpurile istorice – oamenii puteau să vadă în exterior templele spiritului.; astăzi, viața umană pierzându-și spiritualitatea, aceste temple nu mai sunt vizibile ochilor noștri. Dar ele există peste tot, într-o formă spirituală, și orice le caută le poate găsi.

1.DEVOTAMENTUL

Mai întâi trebuie să se stabilească în suflet o anumită stare fundamentală, pe care cercetătorul spiritual o numește simțirea devotamentului – devotament față de adevăr, față de cunoaștere. Numai această atitudine a sufletului creează adevăratul discipol. Cine are experiență în acest domeniu știe ce aptitudini pot avea – încă din copilărie – viitorii ocultiști. Există copii ce simt un profund respect pentru marile personalități pe care le admiră; îi privesc cu o venerație ce înlătură orice idee critică. Deveniți adolescenți, tot ceea ce poate reanima această venerație are asupra lor o acțiune binefăcătoare. Dintre aceștia apar numeroșii discipoli ai științei spirituale. Nu ați fost cuprins de teamă în pragul casei unei ființe venerate (pe care o vizitați pentru prima dată), neîndrăznind nici măcar să atingeți clanța ușii „sanctuarului”? În sentimentul de atunci se năștea ceea ce vă poate duce la urmarea unui antrenament ocult. Este o adevărată fericire pentru cel aflat pe calea dezvoltării acestor aptitudini și nu trebuie să se creadă că ele duc la supunere, la sclavie. Acest respect al copilului față de oameni se va transforma mai târziu într-un respect față de adevăr și cunoaștere. Experiența arată că cei ce se comportă în viață în modul cel mai liber sunt cei care au cunoscut venerația față de cine o merită. Respectul se află în mediul său oriunde izbucnește din aâncul inimii.

Dacă nu întărim în noi sentimentul profund al existenței unei realități ce ne depășește, nu vom găsi energia necesară pentru a ajunge la ea. Inițiatul a dobândit forța de a-și înălța gândirea spre vârfurile cunoașterii numai pentru că inima sa a pătruns în profunzimile respectului și devotamentului. Înălțimile spiritului nu pot fi atinse decât dacă s-a trecut prin ușa smereniei. Nu vei dobândi o știință adevărată decât dacă ai învățat mai întâi să o respecți. În principiu, omul are dreptul de a privi lumina în față; dar el trebuie să câștige acet drept. Viața spirituală are legile ei, la fel ca și cea materială. Frecați o tijă de sticlă și ea se va încărca cu electricitate, căpătând forța de a atrage corpuri mărunte; este rezultatul unei binecunoscute legi a fizicii. La fel, atunci când se cunosc bazele ocultismului, se știe că dacă se cultivă adevăratul devotament, acesta va naște o forță care – mai devreme sau mai târziu – ne va înălța la cunoaștere.

Cel ce posedă aceste sentimente – de devotament – în mod natural sau cel care a avut fericirea de a le dobândi prin educație, va găsi în ele, pe tot parcurul vieții, un ajutor prețios în cazul în care se află în căutarea cunoștințelor superioare; pe când lipsa acestora duce la apariția unor dificultăți încă de la primii pași, mai puțin în cazul în care se realizează – printr-o disciplină energică – nașterea în sine a acestei stări. În epoca noastră are mare importanță insistarea asupra acestui punct. Civilizația actuală e dispusă mai mult la a critica, a judeca, a condamna, decât la avea încredere și a respecta. Până și copii noștri, în loc să creadă în ce li se spune, preferă să conteste. Or, critica și judecarea fără drept de apel înlătură din suflet forțele ce l-ar fi purtat spre cunoașterea superioară, în timp ce devotamentul permite dezvoltarea acestor forțe. De altfel, oare nu datorăm toate marile descoperiri moderne observației independente preocupării de „a verifica toate posibilitățile pentru a o păstra pe cea mai bună”? Științele, industria, transporturile, legislația nu ar fi realizat niciodată progresul pe care îl cunoaștem dacă omul modern nu ar fi repus totul în discuție, conform propriilor sale norme; dar ceea ce am câștigat astfel în formele moderne ale civilizației a trebuit a trebuit să plătim cu o pierdere corespunzătoare în ceea ce privește cunoștințele superioare și viața spirituală. Trebuie subliniat aici faptul că acest respect față de cunoștințele superioare nu se referă la persoane, ci la adevăr și cunoaștere în sine.

Este clar că omul, în întregime prins de formele exterioare ale civilizației moderne, va avea mari dificultăți în lupta sa împotriva curentului, pentru a ajunge la cunoașterea lumilor spirituale; și nu va reuși decât dacă va acționa energic asupra lui însuși. Într-o epocă în care condițiile materiale erau mai simple, progresul spiritual era de asemenea mai ușor de realizat; sfera sacrului plana deasupra contingențelor acestei lumi. Dar într-un secol al spiritului critic idealul pierde teren. Alte sentimente au luat locul devotamentului, respectului, venerației, admirației – acestea fiind înlăturate de epoca în care trăim; viața de zi cu zi nu mai oferă – decât într-o mică măsură – posibilitatea de a le dobândi, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi trebuie să facă în așa fel încât aceste sentimente să ne umple sufletul. Lucru ce nu se poate realiza prin studiu, ci numai prin practica vieții. Din această cauză, cine vrea să studieze ocultismul va trebui să acționeze energic în sensul educării în sine a atitudinii devoționale. Oriunde, în anturajul său, în experiențele pe care le face, va trebui să caute ceea ce-i poate forța admirația, respectul…Dacă într-un om pe care-l întâlnesc nu remarc decât slăbiciunile – pentru a le judeca – nu fac decât să mă lipsesc de o forță de cunoaștere superioară. Dimpotrivă, dacă mă apropii cu dragoste – pentru a-i descoperi calitățile – concentrez această forță în mine. Dacă vreau să găsesc drumul, nu trebuie să pierd nicio ocazie pentru a urma acest precept. Ocultiștii adevărați știu tot ce trebuie referitor la obișnuința de a vedea în orice lucru partea bună și de a fi mai rezervați în privința judecării. De altfel, această regulă nu trebuie aplicată numai legăturilor noastre exterioare; ea trebuie să stăpânească și profunzimile spiritului nostru. Omul deține puterea de a se perfecționa și, cu timpul, chiar de a se transforma în întregime. Dar această transformare trebuie să-i atingă viața interioară, gândurile. Nu este suficient un comportament exterior care să dovedească un oarecare respect față de cineva. În gândurile sale trebuie să existe aceste respect. Studentul în ocultism trebuie, deci, să înceapă prin a introduce devotamenul în viața lui mentală. El trebue să-și controleze în conștiință acțiunile disprețuitoare, critica distructivă, pentru o cultivare metodică a devotamentului.

Momentele de liniște în care, printr-o reîntoarcere în sine, devine conștientă acțiunea deformatoare exercitată de critici, blamări sau prejudecăți față de viață și univers  – aceste momente ne apropie de cunoașterea spirituală. Și dacă în aceste ocazii nu mai lăsăm să pătrundă în conștiința noastră decât idei pline de admirație, stimă și respect față de lucrurile și ființele acestei lumi, progresul nostru se va realiza foarte repede. Cel care are experiență în astfel de probleme știe că în aceste momente se trezesc în om forțe care, în caz contrar, ar rămâne în stare latentă. Așa se deschide privirea spiritului. Realitățile înconjurătoare – ce le priveam până acum fără discernământ – încep dintr-o dată să capete contur. Ființele umane întâlnite ne apar și ele într-o formă nouă. Bineînțeles, nu este suficientă această atitudine devoțională pentru a putea observa la ființe fenomene subtile cum ar fi „aura” sa: pentru aceasta este nevoie de o disciplină și mai puternică. Dar, în mod sigur, primul pas spre dobândirea unor astfel de forțe este atașamentul energic față de școala devotamentului.

Pătrunderea elevului pe calea cunoașterii se realizează fără zgomot, neobservată nici măcar de anturajul său. Nimeni nu remarcă schimbarea. El continuă să-și facă datoria și să se ocupe de treburi ca de obicei. Schimbarea nu se produce decât în intimitatea sufletului său, ferită de privirile celor din afară. Atitudinea devoțională față de tot ceea ce este cu adevărat demn influențează ansamblul vieții sale afective.

La început este greu de crezut că sentimente ca respectul, stima, venerația ar putea avea legătură cu cunoașterea – având în vedere că există tendința de a considera cunoașterea ca fiind o facultate în sine, independentă de tot ceea ce se întâmplă în viața interioară. Se uită un lucru: că sufletul este cel care cunoaște. Și sentimentele sunt hrana sufletului tot așa cum alimentele sunt hrana corpului. Dacă un corp primește pietre în loc de pâine, activitatea lui moare. La fel se întâmplă și în cazul sufletului: respectul, stima, devotamentul, sunt substanțe hrănitoare ce asigură sănătatea și puterea activităților sufletului în general și a cunoașterii în special. Pe când disprețul, antipatia și denigrarea paralizează și distrug forța cunoașterii.

(…)

Devotamentul trezește în suflet o forță de simpatie cu care atragem – în ființele ce ne înconjoară – manifestarea unor calități care, fără aceasta, ar rămâne ascunse.”

Rudolf Steiner – Treptele inițierii – târgulcărții.ro

Citește mai mult

Advertisements

Information

This entry was posted on 30/03/2017 by in Books, Inspiring views, Rudolf Steiner, Spirituality, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: