My mind is my shelter

Felicia

Ileana Mălăncioiu – Călătorie spre mine însămi. Despre Marin Preda.

Calatorie spre mine insami_Ileana Malancioiu

„Multă vreme pentru mine Marin Preda a însemnat Scriitorul.
Adică nu doar cel care a scris Întâlnirea din pământuri și Moromeții și Viața ca o pradă, ci acea ființă care nu știu cum reușea să circule printre noi și în același timp să ne creeze impresia că ne aflăm în fața arhetipului.
Nu fiindcă ar fi avut caracteristicile genului, ci dimpotrivă. Pentru particularitățile care îl făceau să semene atât de bine cu cărțile sale. Și chiar pentru cele care îl făceau să nu semene.
Fiindcă autorul Întâlnirii din pământuri și ale Moromeților pentru mine era un clasic, iar omul viu care trecea printre noi era prea tânăr pentru ce credeam eu că trebuie să fie un clasic. Sau cel puțin un clasic în viață.
Noroc că nu semăna cu niciun alt scriitor de vârsta lui și de nicio altă vârstă. Totul, de la felul cum purta pălăria și cum își mișca mâinile până la ceea ce făcea și ce spunea în momentele cheie semăna doar cu el și cu ceea ce ne imaginam noi despre el când citeam Moromeții. Nu Întâlnirea din pământuri, ci Moromeții. Fiindcă deși era foarte tânăr nu mai era tânărul nesigur pe el al acelei etape. Dimpotrivă, gesturile lui exprimau siguranță și conștiință de sine.
Aveam impresia că știe că-i urmărim fiecare mișcare, dar că nu-i pasă. Că în sinea lui zice: asta e treaba voastră, nu mă privește pe mine. Eu am altceva de făcut.
Fiindcă el efectiv avea altceva de făcut.
Și, în ciuda acestor aparențe, avea spaima că dacă nu se grăbește n-apucă să facă tot ce avea de făcut.
Am înțeles asta nu în vremea în care îl vedeam de la distanță și mi se părea ființa cea mai senină și mai departe de a avea sentimentul morții, ci când o întâmplare fericită a făcut să-l pot vedea adesea de aproape.
La această întâmplare mă voi gândi întotdeauna cu bucurie.
Fiindcă socotesc efectiv un mare noroc să-l cunoști pe Marin Preda așa cum l-am cunoscut eu. Adică fără să-i fiu rudă, fără să-i fiu prieten, fără să-i fiu dușman, fără să-i fiu subaltern, fără să-i fiu nimic.
Seri în șir am văzut Scriitorul de-aproape, cu ochiul liber de orice relație care ar putea schimba dimensiunile reale ale lucrurilor și când nu l-am mai văzut m-a cuprins groaza.
Nu așa cum m-a cuprins când mi-a murit sora sau prietenii, ci altfel. Cu Marin Preda am avut impresia că moare Scriitorul.
Și într-un fel nu m-am înșelat.”

„După Marin Preda a rămas un raft de cărți în care ne regăsim cu toții și totodată a rămas un nemărginit gol.
El a fost creatorul celor mai frumoase personaje din literatura noastră contemporană, dar, în același timp, a fost și cel mai frumos personaj al său.
Celor care l-am cunoscut mai bine ne este și cred că ne va fi întotdeauna dor de Marin Preda.
Vrând, nevrând, în fiecare zi ne izbim de câte un lucru pe care nu l-am fi făcut fără el, de câte o idee a lui care circulă printre noi ca o ființă vie, de modul său unic de judecată, de expresii ale sale devenite butadă, de gesturile lui de neconfundat.
(…)
Acum, când moartea a transformat viața sa în destin, cărțile lui puse de la bun început în raftul întâi al bibliotecii noastre pot fi văzute împreună până la ultima, alcătuind o operă incomparabilă.  Sau comparabilă doar cu o lume nouă.
(…)
La noi, după Marin Preda nu se va mai putea scrie ca înainte de el.”

Ileana Mălăncioiu – Călătorie spre mine însămi – târgulcărții.ro

Advertisements

Information

This entry was posted on 31/03/2017 by in Books, Inspiring views, Various.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: