My mind is my shelter

Felicia

Kahlil Gibran – Aripi frânte. Vocea unui poet.

Aripi frante_Kahlil Gibran

„Puterea milosteniei seamănă adânc în inima mea, iar eu secer și adun grâul în mănunchiuri și le dau celor înfometați.
Sufletul meu dă viață viilor, iar eu zdrobesc ciorchinii de struguri și sucul îl dau celor însetați.
Cerul îmi umple lampa cu ulei, iar eu o așez la fereastra mea pentru a-l călăuzi pe străin pe întuneric.
Fac toate acestea pentru că trăiesc prin ele; iar dacă destinul mi-ar lega mâinile și m-ar opri de la toate acestea, atunci doar moartea mi-ar fi unica dorință. Căci sunt un poet și dacă nu pot să ofer, voi refuza să primesc.
Umanitatea urlă ca o furtună, dar eu suspin în tăcere fiindcă știu că furtuna trece, iar suspinul se duce la Dumnezeu.
Omenirea se agață de lucruri lumești, dar eu caut mereu să îmbrățișez torța dragostei, care mă va purifica cu focul ei și îmi va arde neomenescul din inimă. Averile îl adorm pe om fără să-l facă să sufere; dragostea îl trezește cu dureri însuflețitoare.
Oamenii sunt împărțiți în mai mult neamuri și triburi și aparțin țărilor și orașelor. Dar eu sunt străin de toate comunitățile și nu aparțin niciunei așezări. Universul îmi este țara, iar familia umanității, tribul. Oamenii sunt slabi și este trist că se împart între ei. Lumea este îngustă și nu e înțelept să o despici în împărății, imperii și provincii.
Oamenii se unesc pentru a distruge templele sufletului și își dau mâinile ca să înalțe edificii pentru trupurile pământene.  Eu stau singur și ascult vocea speranței în adâncul meu spunând: „Așa cum dragostea aduce la viață inima omului prin durere, tot astfel ignoranța îl învață calea spre cunoaștere.” Durerea și ignoranța duc la mare bucurie și cunoaștere, căci Ființa Supremă nu a creat nimic întâmplător sub soare.”

*

„Sufletul meu este prietenul care mă consolează în suferința și în tristețea vieții. Cel care nu-și face sufletul prieten este un dușman al umanității, iar cel care nu găsește călăuza omenească în el va pieri în deznădejde. Viața izvorăște din interior și nu din afară.
Am venit pentru a spune un cuvânt și îl voi spune acum. Dar dacă moartea nu lasă să fie spus, va fi spus Mâine, căci Mâine nu lasă niciodată un secret în cartea Veșniciei.
Am venit pentru a trăi întru slava Dragostei și lumina Frumuseții, care sunt oglinda lui Dumnezeu. Mă aflu aici viu, iar oameni nu mă pot alunga din viață pentru că știu că voi trăi în moarte. Dacă mi-ar smulge ochii, aș asculta murmurul Dragostei și cântecele Frumuseții.
Dacă mi-ar astupa urechile, m-aș bucura de atingerea brizei amestecată cu mireasma Dragostei și parfumul Frumuseții.
Dacă m-ar azvârli în gol, aș continua să trăiesc cu sufletul meu, copilul Dragostei și al Frumuseții.
Am venit aici ca să fiu cu toți și pentru toți, iar ce fac azi în singurătatea mea, mâine va fi spus tuturor.
Ce mărturisesc azi cu o singură inimă, mâine va fi spus de nenumărate inimi.”

Kahlil Gibran – Aripi frânte – târgulcărții.ro

Advertisements

Information

This entry was posted on 01/04/2017 by in Books, Inspiring views, Spirituality.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: