My mind is my shelter

Felicia

Catrina – Aharon Appelfeld. Sau vocea bunicului meu.

Aharon Appelfeld este un scriitor evreu. Limba sa maternă este germana. S-a născut în 1932. Holocaust. A trebuit să vorbească și să scrie în alte limbi. Nu a scris niciodată în germană. „Patria” limbii materne i-a lipsit cel mai mult.

Câte nu poți spune în alte limbi decât a ta?

Am început să-l iubesc cu ceva ani în urmă, citind Povestea unei vieți și apoi Pe neașteptate, dragoste. La noi nu a fost tradus destul de repede și, cum îmi doream și-mi tot doream să-l citesc, am început să-l citesc în engleză.

Când am început să-l iubesc nu știam încă nimic despre el. Îl citeam doar.

Katrina_AppelfeldKaterina.

Citind această carte, în mintea mea a început să răsune vocea bunicului meu. Parcă-mi citea el. Vibrația cărții era așezată, calmă, tainică, profundă. Ca bunicul meu. Profunzimea aceea care e atât de adâncă încât ajunge la lucruri despre care nu se poate vorbi.

Prima dată când mi-am dat seama că bunicul îmi citea a fost aici:

“…the enchanting, wavelike movement of these hills.”
dealurile astea încântătoare, ca apa unduiesc.

…pentru că dealurile Sucevei mi-au explodat în inimă. Acolo am crescut eu.

“This hut where I’m living has one single window, open wide, and it allows in the breadth of the world.”
Coliba în care locuiesc are o singură fereastră, pe care-o țin deschisă, ca prin ea să intre toată lărgimea lumii.

“… the line between heaven and earth is erased and the whole cosmos is suffused with heavenly light.”
…linia dintre cer și pământ dispare și întreg universul e năpădit de lumină cerească.

„At noon, when the light is most powerful, open space expands before me (…) vibrant with splendor.”
La amiază, când lumina e cea mai puternică, depărtările se deschid în fața mea (…) vibrând de splendoare.

“The summer nights are long and splendid.”
Nopțile de vară sunt lungi și splendide.

“The chapel building is old, yet lovely in its simplicity.”
Bisericuța e veche, dar minunată în simplitatea ei.

“In the open fields there are no secrets.”
În câmp deschis nu sunt secrete.

“The silence here is massive, perhaps because of the valley that surrounds the place.”
Liniștea aici e masivă, poate din cauza văii care înconjoară locul.

“As a girl, I used to run after cows and goats on these trails. How blind and marvelous my life was then.”
Când eram micuță, alergam pe-aici, după vaci și după capre. Cât de neștiutoare și de uimitoare era viața mea pe-atunci.

 

This slideshow requires JavaScript.

Și mi-a tot citit bunicul, o mulțime, despre viața unei femei – viață sfâșietoare și bogată, cruntă și minunată. Cartea asta nu ar fi putut trezi în mine o altă voce decât pe aceea a bunicului meu. Numai el mi-ar fi putut citi despre toate așa de molcom și așa de liniștit. Îl auzeam din ce în ce mai bine.

Și apoi, brusc, văd aste cuvinte:

“Once a month she used to travel to Czernowitz.”
O dată pe lună pleca la Cernăuți.

Nu am respirat, o vreme.

Și m-am oprit un pic din a-l citi pe Aharon Appelfeld ca să citesc despre Aharon Appelfeld. S-a născut în Bucovina. A crescut aproape de unde am crescut eu. A crescut aproape de unde a trăit bunicul meu. A privit aceleași dealuri, am trăit în aceeași lumină. Lumea lui are aceeași lărgime cu lumea mea.

M-am întors la primul rând din carte: „My name is Katerina”. Nu, nu Katerina o chema. O chema Catrina, ca pe vecina noastră din capul uliței. Credeam că sunt uncraineancă, dar, de fapt, sunt ruteană și am crescut vorbind ruteana pe care o vorbesc oamenii din carte. Numai că eu, când eram mică, nu știam despre Rutenia.

“The years in a foreign land distanced me form these marvels (…), but they have not been obliterated from my heart. Now I know that light is what drew me back. Such purity, oh Lord!”
Anii petrecuți pe tărâmuri străine m-au îndepărtat de aste minuni (…), dar nu mi le-au șters din inimă.  Acum știu că lumina este cea care mă trage înapoi. Atâta curățenie, o, Doamne!

Vocea lui Appelfeld este vocea bunicului meu, pentru că:

“Despite the turmoil, he did his work quietly, like a man who knows this world is merely a corridor.”
Cu toată zarva, el muncea liniștit, ca omul care știe că lumea asta-i numai un culoar.

“Thanks to his large eyes, I too saw miracles.”
Mulțumită ochilor lui mari și eu am văzut minuni.

Și am înțeles că îl iubeam așa de tare pe Appelfeld, pentru că:

“I love you because you have a light that warms my soul.”
Te iubesc pentru că ai o lumină care-mi încălzește sufletul.

Ca și Catrina, spun și eu:

“No darkness is absolute, though it sometimes seems so.”
Niciun întuneric nu e  total, chiar dacă uneori așa pare.

“Nevertheless, thank God, I did not cut myself off from the wellsprings of faith.”
Totuși, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a secat izvorul meu de credință.

Aici am crescut eu.

Felicia Luca

Advertisements

Information

This entry was posted on 16/05/2017 by in Art, Books, Reflections.
Follow My mind is my shelter on WordPress.com
%d bloggers like this: